Poveștile muntelui

- Eeeee, ce gângişi matale să mai treşi pe la noi?!
- Păi... am avut treabă şi doar nu o să stau numai pe coclauri! Dar nu gândi că rămân peste noapte, nici acum nu stau prea mult că tot cu treabă vin şi acum.
- Dă-l dracu', ge când tot zâşi ca ramâi o dat'... mă fac ieu oale şî ulşele şî nu mai biem rachia şea. Râde cu pofta in timp ce învârte o ţigară în degete şi mă studiază atent, din cap până-n picioare.
- Da... şe naiba faşi cu aia după cine, ca aişi nu-i nimic ge masurat.
- Ei, na! Doar nu o car de dragul ei. Imi trebuie, nu spusăi că am treabă?
- Pe munce, cu ruleta?!
- Da. Lasă, îţi spun altă dată. Mergi sus? Scoţi oile acum?
- Îu, că uitai ge ele. Stai câta, că acu-s gata.
Plec incet pe culme, cu gândul la ale mele dar unchieşul mă ajunge din urmă repede şi pornim în sus, spre Bruscan.
- Da... tot mi gândul la şe faşi cu aia. Şi arată la ruleta de 50 de metri agăţată de rucsac.
"De ce dracu' nu o pusai in rucsac! Imi face moşul creierul varză acum". Mă uit la el, zâmbesc şi...
- Caut comori. Mulţumit?
Se opreşte brusc, cască ochii cât mărul din care muşcă şi se pune pe un râs de sperie oile, câinii şi păsările din jur, pitite prin tufe.
- Mă! Pe şine prosceşi, aişi! Ce sciu ge om ca lumea, nu... să fim serioşi, şe dracu'. Mna, văd că n-ai chef ge spus da ge glume ai. Hai să-ţ spun eu una cu comorile ascea.
- Unu' gin ai mei, gin neam, o fost haiduc. Aşa spunea tata, fie ţarâna usoar'. Îşi face cruce, mare, şi parcă-i alt om când face asta. Da, şi scia bunu ca-ngropat pe valea asta şeva. Face semn cu toiagul spre capătul unei văi împădurite şi abruptă rău.
Mă uit la el cam intr-o dungă.
- Ce dracu' unchiule, te ştiam intreg la minte, şi matale începi cu astea?
- Stai, mă, lasă să  cermin ge vorbit, şe ce grabeşci aşa! Draşe! Da, mă. Sa duşe tata cu bunu să o scoată. Mama şî buna, acasă. Cu oi, vaşi şî ale casei. Vin şî aşcia doi, dupa două zâle, rupţ ge foame şî ge sete, c-or zâs că pâna sara sa-ntorc. I-o luat femeile la suduit... ge le trecusă foamea. Mai târzâu or spus că au arat valea-n piatră seacă şi n-or gasât nişi drac ge comoară. S-or ales cu sudalme ge la nevesce, că aşa-i când umbli după potcoave ge cai verz'.
- Morţi.
- Verzi, mă! Sciu mai bine ca tine, că-s mai batrân.
Mormăi ceva despre incăpăţânarea lui, mă aude, normal, şi râde de mine in timp ce imi intinde un măr.
- Ia şî las' prosciile, că nu ma prosceşci. Ia şî mâncă. Îţ' luai şî nişce brânză, ş-o ceapă, ţî le dau m-ai încolo. Da... ia zâ', arată spre ruletă, şe faşi cu aia?
- Pfai de mine, mă omori. Hai că iţi spun, mă albeşti.
Urcăm incet, povestind. Eu de-ale mele, moşul de-ale lui.