- Eeeee, ce gângişi matale să mai treşi pe la noi?!
- Păi... am avut treabă şi doar nu o să stau numai pe coclauri! Dar nu gândi că rămân peste noapte, nici acum nu stau prea mult că tot cu treabă vin şi acum.
- Dă-l dracu', ge când tot zâşi ca ramâi o dat'... mă fac ieu oale şî ulşele şî nu mai biem rachia şea. Râde cu pofta in timp ce învârte o ţigară în degete şi mă studiază atent, din cap până-n picioare.
- Da... şe naiba faşi cu aia după cine, ca aişi nu-i nimic ge masurat.
- Ei, na! Doar nu o car de dragul ei. Imi trebuie, nu spusăi că am treabă?
- Pe munce, cu ruleta?!
- Da. Lasă, îţi spun altă dată. Mergi sus? Scoţi oile acum?
- Îu, că uitai ge ele. Stai câta, că acu-s gata.
Plec incet pe culme, cu gândul la ale mele dar unchieşul mă ajunge din urmă repede şi pornim în sus, spre Bruscan.
- Da... tot mi gândul la şe faşi cu aia. Şi arată la ruleta de 50 de metri agăţată de rucsac.
"De ce dracu' nu o pusai in rucsac! Imi face moşul creierul varză acum". Mă uit la el, zâmbesc şi...
- Caut comori. Mulţumit?
Se opreşte brusc, cască ochii cât mărul din care muşcă şi se pune pe un râs de sperie oile, câinii şi păsările din jur, pitite prin tufe.
- Mă! Pe şine prosceşi, aişi! Ce sciu ge om ca lumea, nu... să fim serioşi, şe dracu'. Mna, văd că n-ai chef ge spus da ge glume ai. Hai să-ţ spun eu una cu comorile ascea.
- Unu' gin ai mei, gin neam, o fost haiduc. Aşa spunea tata, fie ţarâna usoar'. Îşi face cruce, mare, şi parcă-i alt om când face asta. Da, şi scia bunu ca-ngropat pe valea asta şeva. Face semn cu toiagul spre capătul unei văi împădurite şi abruptă rău.
Mă uit la el cam intr-o dungă.
- Ce dracu' unchiule, te ştiam intreg la minte, şi matale începi cu astea?
- Stai, mă, lasă să cermin ge vorbit, şe ce grabeşci aşa! Draşe! Da, mă. Sa duşe tata cu bunu să o scoată. Mama şî buna, acasă. Cu oi, vaşi şî ale casei. Vin şî aşcia doi, dupa două zâle, rupţ ge foame şî ge sete, c-or zâs că pâna sara sa-ntorc. I-o luat femeile la suduit... ge le trecusă foamea. Mai târzâu or spus că au arat valea-n piatră seacă şi n-or gasât nişi drac ge comoară. S-or ales cu sudalme ge la nevesce, că aşa-i când umbli după potcoave ge cai verz'.
- Morţi.
- Verzi, mă! Sciu mai bine ca tine, că-s mai batrân.
Mormăi ceva despre incăpăţânarea lui, mă aude, normal, şi râde de mine in timp ce imi intinde un măr.
- Ia şî las' prosciile, că nu ma prosceşci. Ia şî mâncă. Îţ' luai şî nişce brânză, ş-o ceapă, ţî le dau m-ai încolo. Da... ia zâ', arată spre ruletă, şe faşi cu aia?
- Pfai de mine, mă omori. Hai că iţi spun, mă albeşti.
Urcăm incet, povestind. Eu de-ale mele, moşul de-ale lui.
miercuri, 31 ianuarie 2018
sâmbătă, 6 ianuarie 2018
Oslea Vâlcanului
Mergem de câteva ore prin
aceste locuri frumoase, colorate de mâna măiastră a naturii ce pictează
pădurile, odinioară verzi, și ne apropiem iute de Izbucul Cernei. Ne îndreptăm
spre Câmpul lui Neag unde o să înnoptăm și de unde o să urcăm spre Vârful Oslea
din Munții Vâlcan sau „Oslea Tismenei”, cum îi spun ciobanii, dar ne oprim preț
de câteva minute să admirăm frumusețea izvoarelor Cernei.
Cunoscuți mai puțin de
iubitorii munților ei au fost cutreierați până acum 8-10 ani mai cu seamă pe
flancurile nordice, în preajma localităților miniere din Valea Jiului și astfel,
au devenit cunoscute mai lesne potecile spre cabana și Pasul Vulcan și spre
cabana și vârful Straja. Culmi aproape neîntrerupt împădurite, cu forme line și
vârfuri rotunjite, pierdute în pâcla lui miază-noapte... Aşa se prezintă lanțul
Munților Vâlcan pentru cei care privesc din depresiunea gorjeană său de pe
drumul național Târgu Jiu - Baia de Aramă. Din defileul Jiului, oricât ai
încerca nu poți să bănuiești ce se ascunde dincolo de abrupturile amenințător
de înclinate, vălmășite de cârligele Jiului, culmile fiind ascunse privirilor.
Dacă încerci, ca și Vlahuță, să cauți un loc cu belvedere, cum îți oferă, de
exemplu, creasta Părângului Mare, atunci tabloul se schimbă și Munții
Vâlcanului se dezvăluie larg. Vârfuri semețe, înalte, pornind din Cândetu, se
pierd în zarea apusului până către Oslea, se înlănțuie între depresiunea
gorjeană și adânca vale a Jiului de Vest. Mai impresionanți sunt însă acești
munți dacă-i privești de pe înălțimile munților Cununa, Oboroc sau Tulișa,
piscuri situate la nord de Jiu, aflați în continuarea Retezatului. Ei domină orașele
miniere înșirate de-a lungul Jiului în larga depresiune a Petroşanilor. Culmile
ce pleacă din vârfurile Straja, Coarnele, Sigleu ş.a. coboară în linii repezi,
uneori cu stâncării ce ies în evidență în acest peisaj. Spre apus, de pe
piscurile Gruniu, Custura, Drăgşanu, impresia este mai puțin măreață, culmea
principală Arcanu - Prisloapele - Nedeia rămânând modestă, undeva mai jos. Doar
Oslea, o cunună a înălțimilor Vâlcanului, se mai compară cu Piatra lui Iorgovan
prin falduri unduioase desprinse din creasta stâncoasă și ascuțită.
Plecăm din Câmpul lui Neag dis- de- dimineață și după 10-
15 minute de mers cu mașina trecem prin poiana din gura văii Sârba, apoi
traversăm pârâul și mergem pe șosea încă 15- 20 minute până la cantonul de
vânătoare Câmpuşel; aici se vede capătul superior al drumului forestier Scocul
Jiului de Vest. Suntem aproape de Pasul Jiu- Cerna unde drumul, aici forestier,
urcă printr-o zonă unde mustește apa ieșind pe la izvorașe în poiana Soarbele
(1290 m alt ). Drumul urcă
mereu spre pasul pe care l-am trecut seara târziu si avem ocazia să admirăm și
aceste locuri, și ajungem curând în locul de plecare spre ținta noastră: Oslea.
Din acest loc, Pasul Jiu- Cerna, aflat la 1300m, începem
să urcăm spre stânga pe un drum ce se strecoară printre calcare presărate ici- colo,
ocolește pe la poale muntele Gâlma Răţii și intră în desimea pădurii de brad,
după care iese în Șaua Sârba. Urcarea se accentuează pe muntele Sârba, înainte
de a ieși din pădure, în dreapta având, parțial ascunsă, stâna Sârba, dar nu
pot spune ca scoate sufletul din călător mai ales că priveliștea nici nu te
lasă să gândești la oboseală. Nu ai cum, uiți de tot și toate, nici foamea nu o
simți! Ah, ba da! Este foamea aia care te indeamnă să mergi înainte. Să revin
la drum.
Spre platoul Suliţi poteca se conturează și mai bine
înaintând pe versantul nordic. Practic culmea pe care mergem urcă printre
pâlcuri de carpeni până în şa. Din Platoul Suliți nu mai avem potecă spre vârf,
drumul pe care am urcat pană aici îndepărtându-se spre Tismana și Valea
Bistriței, asa că ne îndreptăm drept spre cele două stânci Piatra Trăznită și
Apostolii. Ne odihnim câteva clipe și începem să urcăm spre vârful
Peştişanu(1930 m). Drumul Tismanei se vede de aici foarte clar, iar plaiurile
Cerna și Cernişoarei se aștern în pâcla depărtărilor. Din Peștișanu coborâm ușor pe creasta zimțată și
acoperită cu gheată, spre cei 1946 m ai Oslei.
Din acest nod de creste înguste, strălucitoare, măsurăm
cu privirea adâncimea văilor Jiului de Vest și a Bistriţei, despărțite de
creasta Osliţei, la început că o lamă apoi năruită și terminata cu spinări
blânde. Acoperișul Osliţei așterne parcă o punte peste prăpastia cheilor
Scocului, între creasta Oslei și Pleşa- Piule. Privirea cutreieră uimită de
atâtea forme și piscuri, de atâtea cotloane de văi și căldări spre Drăgşanu şi
Piule, Scorota și Albele, nemaivorbind de fantastica înfățișare a Pietrei lui
Iorgovan, etalată cu „găuroanele" şi scocurile ei argintii.
Poteca de creastă traversează două vârfuri stâncoase
despărțite de jgheaburi pietroase ce duc în pereții de la Cuiul Popii. În
prăpastia sudică se vede stâna din Cuiul Popii situată în șaua dintre Claia
Popii, pereții Oslei și văgăunile de la obârșia izvoarelor Bistriței. Cea mai
frapantă dintre imaginile ce cheamă privirea este înfruntarea dintre Piatra
Iorgovan și Oslea, doua cetăți de stâncă, semețe și puternice, sfidând zările
Bistriței şi Jiului. Ei, dar călătorului îi stă bine cu drumul așa că ne adunăm
și noi puterile și ne pregătim să facem cale-ntoarsă spre casă. Zăpada ce era
înghețată când am urcat este acum pe cale să se topească și ne este mai ușor să
pășim pe muchia de cuțit ce ne duce cu gândul la Piatra Craiului. Urcăm repede
spre vârful Peștișanu, pe care îl ocolim ușor prin partea mai expusă la soare
și începem să coborâm spre Piatra Trăznită și apoi mai departe spre Pasul Jiu-
Cerna de unde plecăm spre casă.
munte carari vacantanta godeanu cernei munti
Carpatii Meridionali,
castiguri,
excursie,
Godeanu,
liber,
munte,
Muntii Cernei,
natura,
recreere,
Retezat,
stiri,
team building,
timp liber,
trasee,
trasee turistice. Muntii Mehedinti,
turism,
vacanta. vacante
Abonați-vă la:
Postări (Atom)