joi, 9 iunie 2011

Octombrie in Parang



Mergând spre Tg. Jiu vedem la orizont trupul impunător al Masivului Parâng ce pare ca stă așezat pe dealurile ce-l înconjoară.    

Face parte din grupa muntoasa Parâng-Sureanu-Lotru și este cel mai mare ca suprafața din masivele muntoase din România. Acesta este ținta noastră ce speram s-o atingem dacă vremea ne va lăsa. Lăsam în urma orașul Tg. Jiu și ajungem in scurt timp în Bumbești-Jiu de unde îl luam pe Alin care ne va arata un drum spre Parângul Mare știut doar de localnici. Intram în traseu in locul unde râul Sadu întâlnește Jiul. 








Apucam pe un drum forestier ce merge pe culmea Plaiului Bumbesti   strecurându-se printre salase si păduri de fag ieșind uneori în luminișuri și culmi arătându-ne câte puțin din creasta Parângului.
Pe cuprinsul întinderii munților Parâng se găsesc un vârf muntos de peste 2.500 de metri, și anume vârful Parângul Mare, cu 2.518 m și trei vârfuri de peste 2.400 de metri: Gemănarea, cu 2.426 m, Stoinița, cu 2.421 m și Cârja cu 2.405 m și aproximativ 15 vârfuri de peste 2.300 m.
 Munții Parâng se remarcă prin masivitatea lor, care îi fac a fi asemănători cu Munții Făgăraș și multitudinea de lacuri glaciare (Mija, Gâlcescu, Roșiile, Iezerul Înghețat) care îi aseamănă cu Munții Retezat. Faptul că pe traseele sale sunt puține cabane și refugii montane îl face să fie unul dintre cele mai sălbatice masive muntoase din România.
 Drumul începe abrupt trecând printr-o pădure de pin ce-mi amintește de Piatra Băniței din Munții Cernei și ne duce, într-o ora de mers , în locul numit de localnici”Fântâna lui Păi Cum” unde ne oprim pentru o mica pauză și pentru apa rece de izvor.






De aici drumul merge cu urcușuri și coborâșuri lejere, când prin pădure când prin poieni, lăsându-ne sa admirăm frumusețea unui Parâng ușor pudrat de zăpada ce căzuse cu o noapte inainte.

Admiram muți de uimire spectacolul de culori oferit de mama natură, trecem in liniște prin locuri rupte parcă din poveștile spuse de bunici si nu indrăznim să tulburăm in nici un fel  acest peisaj idilic. Lăsăm in urmă și ultimul sălaș, de acum suntem in mijlocul pustietății, doar noi și muntele, in impărăția jivinelor ce-l colindă: ursul, râsul, mistrețul, căpriorul.



După aproximativ cinci ore de mers suntem sub Vârful Recii ce face parte din platou Argele, platou imconjurat de vârfuri relativ mici ca inăltime: Vârful Recii spre est(1469m), Vârful Pietriceaua spre vest(1421) si Vârful  Sapa spre nord(1548m).

Pe acest platou s-au dat lupte grele in timpul celui de-al doilea război mondial, urmele lor găsindu-se si acum .Se văd inca tranșeele săpate și ciobanii mai găsesc și acum câte o cataramă de centură  militară. Aici drumul nostru se ramifică: unul merge spre nord pe sub Vârful Sapa șerpuiește pe firul pârâului Obârșia Prisloapelor ieșind in Valea Jiului in locul numit Gura Polatiștei; celălalt merge pe sub Vârful Recii ocolindul ușor si se indreaptă, mergând pe culme, spre Cordonul Prisloapelor trece pe lângă stâna  Mormântul Florii și se opreste brusc in Ciocârdiul Grivelor de unde o potecă zdravanș bătută de ciobani apucă pieptiș spre Grivele(2028) trece peste Vârful Țapu(2010), Vârful Mândra(2360m) si ajunge in Parângul Mare.Timpul scurs din platoul Argele și până in Parângul Mare ar fi cam de 6-7 ore deși indicatorul arata 3 ore. Tot de aici o potecă trece pe sub Pietriceaua , coboară ușor la stâna din Văcărie  urcă in Vârful Chefa și alunecă intr-un coborâș mai iute spre Mânăstirea Lainici. Hărțile ne spun că aceste poteci ar fi marcate dar acestea lipsesc cu desăvârșire. Deci trebuie să aveți grijă. Și  vă mai dau un sfat: timpii de mers pe care vi-i spun ciobanii nu sunt reali; veți merge mai mult decât vă spun ei. Noi ținem drumul spre Parângul Mare si după câteva minute de mers , Măria Sa Muntele, ne oferă un apus cum nu vezi decât aici sus.    



Culorile ce invăluiesc crestele, liniștea de aici sunt de nedescris in cuvinte.Stăm mult aici admirând tot ce ne inconjoară și ne dăm seama că nu avem timp sa jungem in Cordonul Prisloapelor așa că o sa coborăm la stăna de sub Vârful Recii, care a fost candva cabana de vânătoare a lui Nicu Ceaușescu.  

Vom inopta aici. Stăm la foc și somnul parcă ne ocolește. Asta pățim de fiecare dată când inoptăm pe munte. Nu avem somn si stăm la povești până târziu in noapte.  






Este păcat sa pierzi timpul dormind. Deși sunt -6 grade nu simțim . Sus pe poteca pe care am venit noi vedem o lumină . Incepem să ne intrebăm ce este. Realizăm ca este un alt drumeț care caută adăpost ca și noi așa că ii facem loc lânga foc. Răsăritul este pe măsura apusului doar ca nori cenușii se ridicau dinspre Căldarea Roșiile peste creastă și deveneau tot mai amenințători pe măsura ce trecea timpul.


Strângem sacii de dormit mâncăm repede si sperăm că vântul ii va gonii inapoi dar nu va fi așa. Călătorul străin hotărăște să meargă mai departe noi insă considerăm că trebuie sa renunțăm. Acolo sus ,la cei 2519 m ai Parângului Mare,sigur ninge iar vântul face situația mai dificilă.


Cedăm acum victoria dar promitem că ne vom intoarce intr-o perioadă mai prietenoasă cu noi.  Mergem incet aruncând priviri inapoi spre creste sperând că vremea se va schimba si incercam să-l localizăm pe drumețul străin Ajungem in Platoul Argele și zărim ușor ascunsă de nori culmea Vâlcanului și undeva in zare Vârful Straja. Ne luăm rămas bun de la Parâng și incepem să coborâm spre Bumbești-Jiu.