marți, 18 octombrie 2016


Imi iau cafeaua şi mă aşez într-un colţ, sub umbrela ce nu părea că reuşeşte să ţină departe arşiţa. In capătul celălalt aşezat pe o bancă, un bătrân, cu mâinile împreunate deasupra toiagului. Mâini înconvoiate de timp ce iau parcă forma bucăţii de lemn, obişnuite cu mânerul rotund. Mă priveşte curios cum mestec încet în cafea. Priveşte atent la mişcările linguriţei. "Ce-o gândi acum de se uită aşa atent... ori priveste in gol"- gândesc. Il las în lumea lui şi mă intorc la cafeaua mea întrebându-mă de ce nu alesesem ceva rece. Din drum se aud paşi târşiţi şi zgomot de baston lovit de asfalt, ca un refren. Un alt bătrânel se apropie grăbit, rezemându-se în ajutorul de nădejde, toiagul, cu paşi mici dar repezi şi sigur pe el. Parcă întârzie undeva, îmi zic. Trece ca trenul pe lângă mine, urcă scările la fel de repede şi se aruncă pe bancă lângă celălalt. Pentru câteva clipe rămân cu mâna în aer uitând de cafea, surprins de agilitatea lui şi privesc scena.
 Se privesc câteva clipe aşteptând parcă să zică celălalt ceva.
...
- Ce căldura!
...
- Mare căldura, dom'le!
- Ha?
- Ii arşiţă mare! Da' ce dracu', nu mai auzi?!
- Eh, nu prea.
...
- Zîcea Busu că doar azi îi cald.
- Minte dă-l dracu'...
- E minte!? Ii zâc şi lui alţii, că nu ceteşte iel in stele.
- Tot aia îi, c-o fi el sau altu' tot pe iel îl injură oamenii. Io am lăsat fânu' pe geal, că m-am luat după iel şî l-o udat arşiţa de-o anunţat iel.
Râd amandoi şi iar se aşterne liniştea.
...
- Da ai văzut ce leje dau ăştia iar?
- Ce zâci mă?
- De leje mă, ce dracu', când ai surzât aşa că erai mai în pucere!
- Păi ce, dacă nu aud nu-s în pucere?! Ia să vezi când o iau în deal, nu să tîn cânii de mine.
Ii privesc zâmbind pe bătrâneii care se amuză de ce le-a lăsat viaţa şi sorb ultima picătură de cafea. Mă ridic şi plec având în minte imaginea mâinilor înconvoiate de viaţă, deasupra toiegelor. Il las râzând fără să le pese de bătrâneţe, cu gândul la Moromete.