marți, 18 octombrie 2016

Poveștile munților

Cobor poteca spre moară şi, bucuros că o aud mergând, mă grăbesc să-mi las rucsacul jos. Uşa se deschide brusc şi iasă un bătrânel. Probabil vede pe faţa mea surpriza pentru că zâmbeşte larg in timp ce-şi dă căciula de astrahan pe ceafă.
- Bună ziua!
- Bună zâua! Da şe caţ p-aşi mă băiece?!
- Eh, ma plimb. Dumneata la măcinat?
...
- Da... da ce şciu ge ungeva. Zice şi se uită la mine mai chiorâş.
- Se poate, am mai fost pe aici.
- Neee, nu aşi, gin altă parce. Aaaaa, ai fost prin Hărman!
- Fost. Zic eu şi zâmbesc când îi văd satisfacţia că memoria nu l-a lasat.
- Un' ce duci aşa grăbit? Că-i zăpuh mare.
- Pietrele Albe şi cobor prin Fueroga Tâmnei.
- Da-i mult ge mers, ce-ncumeţi la aşa drum? Da' ce nărod îs! Văd că sci locurile aşa că eşci ge-al muncelui. Stai că merg şi io în sus.
Se opreşte din vorbit, apucă din moară o straiţă şi plecăm înspre Bechet, alene prin soare, mai iute când intrăm în răcoarea pădurii. Mergem povestind şi râzând de păţaniile moşului "gin cinărece".
- Dar ia spune unchiule, e o cruce mare pe poteca ce trece pe de-asupra Morii Dracului. Ce-i cu ea?
Se opreşte moşul, dă căciula iar pe ceafă şi se cam întunecă la faţă.
-Păi... acu... vr-o tri ani, or coborât câţiva cu caii, în Şernei, la neamuri. I-o măturat zăpada c-o fost mare în iarnă. Ei or zâs că s-o topit da'...
- Avalanşă.
- Da. Cum zâşi tu, băiece.
Se-ntoarce la fel de repede cum se oprise şi nu mai scoate un cuvant semn că unul din cei măturaţi de zăpadă o fi fost rudă. În poiana Bechet îl las pe unchieş cu ale lui şi apuc spre Croul cu apă.
- Auzi?
- Da, unchiule! Strig eu, fiind deja cam departe de el.
- Dacă ce pringe noapcea pe Pietre, cobori 'napoi că s-o găsî un castron ge mâncare. Nu ce pune cu muncele că nu glumeşce!
- Aşa o sa fac. Mulţam!
Aveam să aflu mai târziu că unchiul era din Gornenţi şi unul din cei morţi îi era rudă. Moşul venise la măcinat şi înnoptase la stâna de sub Inălăţ. Aşa aflase ciobanul, de la care am auzit şi eu dar nu a ştiut să spuna pe unde stă. Nu am insistat deşi poate ar fi trebuit.Vroiam să trec pe la el cândva, cine ştie ce poveşti mai puteam afla de la bătrânel.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu