miercuri, 30 noiembrie 2016

Povestile muntilor

- Bade, paști oile de mulți ani pe aici, din câte văd.
- Da' cin' mai șcie, să tot fie. De pi la noauă ani, zâc eu. M-o luat tata, Dumnezău să-l ierte! Și iși face o cruce mare cât el, cât Olanele (imi zic in gând), și pleacă capul in același timp. Zâcea că tre' să-nvăț mersu' că el s-o duce și n-are cin' să moștinească șî s-aibe-n grijă casa. N-o fo usor da'... o trebuit. Când eram mic imi plăcea că alergam pe munţii ăscia făr' de grijă. Poi am mai crescut ș-am aflat eu că treaba-i groasă rău, cât varful cela. Și incepe să râdă zgomots, cu poftă, molipsitor. Brusc se oprește, se ridică și strigă scurt la câine. Se cam risipiseră oile.Se-așeză iar. Dar numai după ce se asigură că totul este în regulă.
- O-i avut șî ajutor da'... s-o dus după două luni. Greu la muncă, băiece! Era șî cam sărac cu duhul. Am rămas doar eu, nu le pot lăsa da' nu mă lasă nici ele. Ș-apăi... șe să fac ș-acas', să stau în fața crâșmii, să număr gâșcele pe drum? Mai bine ici. Ia ui aici, și îmi arată cu mâna făcută căuș, strânsă de timp, locurile.








vineri, 18 noiembrie 2016

Prin țara zânelor

   De cum intri in vale, ceva iți spune că o altă lume pune stăpânire pe simțurile tale, te atrage cu tot ce are. Cu șuierul apei peste pietre, cu cântecul vântului, cu foșnetul pădurii, cu mireasma imbătătoare a poienilor pline de gâze și flori amețitoare, cu ciripitul hipnotic al păsărilor. Totul complotează să te atragă tot mai adânc in genunile tărâmului. Când simți asta, călătorule, să știi că ai ajuns. Ești la mine acasă, in țara zânelor și a ielelor, a sălbăticiunilor. Acolo unde totul se impletește intr-un tablou idilic. Perfect. Neclintit de mii de ani, unde omul nu indrăznește să pătrundă fără să plătească tainul. Iar ce-i ce cutează să infurie știmele... Ia de privește, intinde-te prin poieni, ascultă-le cântecul, ostoiește-ți setea din apele-i reci si curate precum Edenul, imbată-te cu mireasma, apoi pleacă. Fără să iei cu tine altceva decât amintirea, răsplată a tainului plătit. Lasă tărâmul așa cum l-ai găsit. Lasă-ți urmașii să aibă ce vedea, când le va veni rândul. Te intrebi care este tainul? Simplu. Respectul! Acum pleacă și nu privi 'napoi.