joi, 3 februarie 2011

Balta Cerbului


Balta Cerbului împreună cu Mușuroane si Padina ne arată o altă față a Munților Mehedinți. O față mai puțin aridă, prietenoasă cu cei care ajung aici. O oază de verdeață . Deși numele spune că ar trebui să găsești aici apă, ei bine vei găsi doar o mlaștină, la al cărei capăt nordic, se transformă intr-un izvor ce curge alene spre Valea Cernei și care se mărește treptat ajungând jos un pârâu cu o apă rece și bună.
       Începem să urcăm pe potecă de dimineață, devreme, pentru că se anunța o căldura insuportabilă . Încercam astfel să mergem cât mai mult pe răcoare și de ce nu, sa stăm cât mai mult acolo. Plănuisem sa coborâm spre seară căci nu toți cei din grup ar fi vrut să rămânem peste noapte și să continuăm a doua zi spre Țăsna. Lăsăm indicatorul 


si începem sa urcăm, lejer la început, și după ce lăsăm in dreapta poteca spre Cascada Cociu, luăm in piept poteca spre Balta Cerbului. Poteca este grea pentru unii, lejera pentru alții așa că încerc să-i mobilizez si pe „leneși”. Marcajul, triunghi albastru, se prezintă foarte bine. 


Poteca urcă in curbe largi până sub abruptul Inălățului Mic și ne scoate brusc intr-un loc mai drept de unde nu mai avem mult până la izvorul de unde ne vom împrospăta rezerva de apă. De la izvor ajungem destul de repede in singurul loc de pe acest traseu, de unde putem privi o mică parte din frumusețea acestor locuri.
Avem la picioarele noastre lacul 7 Izvoare( Prisaca), in față Vârful Cicilovete, pe care ajungem mai ușor din satul Valea Bolvașnița    Piatra Băniței si Culmea Mare, la care urcăm din dreptul ștrandului 7 izvoare,  Piatra Galbenă după care stă ascunsă Cascada Vânturătoarea. Poteca începe să urce ușor începând de aici apoi coboară ușor, merge pe curbă de nivel, mereu prin pădure

și când începe să urce printre stânci răzlețe , care nu ar avea ce să caute aici, știm ca ne apropriem de final. După un ultim urcuș ajungem la o barieră naturală de puiet de fag si după ce o traversăm ieșim in drumul forestier care vine din Orșova

De aici ajungem iute in poiană si găsim și marcajul de creastă al Munților Mehedinți, care este destul de rar întâlnit. După câteva minute de mers pe drum

îl lăsăm și coborâm spre Balta Cerbului pe o potecă făcută tot de noi, in multele drumeții făcute pe aici.

Am ajuns in Balta Cerbului in aproximativ 4 ore și profităm de faptul  că avem timp să cercetăm împrejurimile, și să facem fotografii 

Reușim să vedem Arjana


(in ultima tură a plouat așa de rău că nu vedeam nici cabana ).

Iarba multa, florile, și văcuțele care se uitau la noi mirate, au transformat poiana intr-un loc de vis.





Las grupul umbra zadei si merg spre capatul nordic al poieni si caut potecile care vin din Valea Cernei . Nu trebuie sa caut prea mult si o gasesc  printre brazi. Merg câteva minute să mă asigur că este bună dar îmi dau seama că nu pot să-i duc in vale pe aici, unul dintre cei din grup are o problemă la un genunchi iar poteca ne solicita exact această parte a corpului așa că renunțăm la idee și ne urnim spre casă dar ne abatem de câteva ori de la potecă să le arăt urme ale vechii granițe cu Imperiul Austro-Ungar.  Ruinele pichetelor de grăniceri  și poteca „ patraulei”(patrulei), care merge pe sub geanțuri până în Geanțul Țăranului unde se pierde.
            Sper că nu v-am plictisit și vă aștept pe aici să vedeți cu ochii voștri locurile acestea mai puțin cunoscute și încă neatinse de „ turiști”.